Disperarea in dragoste

Multi si multe stau sa contabilizeze dovezile de afectiune, stau sa compare cat dau si ce dau si cat si ce primesc, sunt frustrati de propriile neputine, de indaratnicia partenerilor de a se conforma dorintelor lor irationale, alearga dupa himere, cauta “dragostea” pentru ca toata lumea vorbeste de chestia asta, ca e “hot” si vor si ei. Sclavi cu orgolii supradimensionate, asemeni oricarui poporean redus din cauza gradului scazut de instruire, din cauza gradului ridicat de ignoranta si din cauza lipsei de autodisciplina. Toti vor sa simta si atat. Si fiind acest popor obisnuit sa ii faca cineva, deoarece el e prea ocupat sa fie smecher si sa stea degeaba, multi asteapta ca partenerul sa faca ceva. Nedandu-si seama ca au de-a face cu fiinte la fel de reduse, ajung invariabil in situatii gen “tradati in dragoste” si se mira de ce. Iar cand apare un individ pentru care baza e logica rece, iar simtirea este binevenita, pentru ca este cu adevarat modalitatea de a te simti viu, dar care vine de la sine, nu este un scop al vietii, majoritatea celor care vor doar sa simta, aruncand logica la gunoi ca pe o palarie veche, se revolta, invocand principiul “asta sunt eu”. Acest tip de “eu” va suferi de 1000 de ori inainte de a evolua, poate chiar muri fara a evolua, deoarece se complace in mediocritatea sa, in lipsa de vointa, de cunostinte, de dorinta de a invata, in orgoliul nemarginit, cum ii sta bine oricarui prost, care trebuie sa fie si fudul ca altfel nu e prost destul. Suferinta este lumea celor ce nu cauta sa inteleaga ce se intampla pe langa ei sau cu persoana de langa ei, fiind prea ocupati cu ego-ul. Egoismul propriu intotdeauna va cauza o mare de suferinta. Incapacitatea de a trece peste propriile dorinte, de a comunica in asa fel incat partenerul sa inteleaga, de a nu astepta nimic in schimbul a ceea ce oferi, deoarece recompensa vine singura daca e cazul, pe scurt, incapacitatea de a iubi cu adevarat alta persoana in afara de propria persoana va conduce intotdeauna la relatii ratate, la dezamagiri, la pustiu interior, la frustrare si complexe. Rare zic ca sunt cazurile in care relatiile esueaza din alte motive. Asadar, multi sunt si multi vor mai fi disperati in dragoste, sau mai degraba disperati de lipsa dragostei fata de o persoana, alta decat propria persoana.

This entry was posted in Cugetari. Bookmark the permalink.

2 Responses to Disperarea in dragoste

  1. Telly says:

    Cam RAR cu articolele pe-aici…! Nu-i neparat o critica… Ci,doar,faptul ca poate am trecut prea des pe-aici.

    Cat despre ego… Asa e ! “Egoismul propriu intotdeauna va cauza o mare de suferinta.” Dar,multi/multe nu-si dau seama – decat cand e prea tarziu…!

    Fiti mai ”activi” – spor la treaba !

  2. laurentziu2 says:

    Imi place cum iti exprimi punctul de vedere, fiindca este unul realist si bun !

Leave a reply to laurentziu2 Cancel reply