El Pictor

De la cabral citire… Negrule, bine le mai scrii. 

In inima noptii te framanti, respiri agitat, iti potrivesti din nou perna si-ti infigi tampla in ea ca si cum ai incerca sa lovesti starea asta si s-o spargi, sa se duca departe. Ai vrea sa fi disperat, ai vrea sa urli, iti doresti din toata inima sa plangi, dar nu poti.

Singuratatea te strange de gat, iti usuca lacrimile inainte sa apuce sa-ti alunece pe obraz si sa-ti spele macar o parte din durere. Stomacul ti se strange la fiecare cateva secunde, ti-e cald si te sufoci, oftezi adanc sperand ca o data cu aerul expirat sa te lase si apasarea aia de pe piept. Stai cu ochii deschisi si privesti in gol, in golul din tine, care parca se mareste cu fiecare respiratie, cu fiecare clipire, cu fiecare secunda.

A plecat cu altul. Spus asa e simplu, sec, aproape chirurgical. Ai adauga zeci de invective, sute de pareri de rau, mii de acuze, milioane de regrete… dar cand o spui atat de sec, pana si atunci cand esti singur, simti ca nu mai e nimic de adaugat. N-ai gresit cu nimic, cel putin nu cu ceva atat de grav incat sa plece. Nu, e clar ca nu-i vina ta, ai invartit ideea asta in cap pana cand ai analizat ultimul gest, ultima vorba, ultimul gand. Nu e vina ta, degeaba incerci sa-i gasesti scuze.

Apoi iar iti vine in cap intrebarea aia proasta, Oare cu ce este el mai bun decat mine? Poate este, poate nu-i mai bun… insa ti-e sigur ca ea n-a gandit asa. Nu ar fi avut timp sa-l cunoasca atat de bine pentru a va pune in balanta, pentru a decide, oricat de rece ar fi gandit. Nu ai vrea sa crezi ca te-a parasit pe tine pentru el, vrei sa crezi ca te-a parasit pe tine. Si punct. Si asta crezi, si te intorci la a te intreba unde ai gresit. Dar stii ca n-ai gresit. Si mai stii ceva… e singura femeie care te-a facut atat de fericit. Parca te-a luat in maini ca pe o plastilina si te-a transformat din omul agitat si fara directie in… barbatul fericit ce-ai tot fost in ultimele luni. Daca ar trebui sa scrii aici, acum, cum a facut ea posibila metamorfoza asta nu ai putea.

Gesturile, vorbele, faptele ei pareau toate normale si uzuale, nimic extraordinar. Si totusi, suma gesturilor ei a insemnat pentru tine magie. Si cel mai uimitor a fost pentru tine ca nu parea sa faca nici un efort in a te schimba atat de mult, tot ce facea parea natural si fara de efort. Si totusi, tu stiai ca esti o plastilina tare, aproape un bloc de egoism si cinism… dar ea a reusit sa darame totul prin niste mangaieri si vorbe parca fara insemnatate. Dar si cand a plecat l-a fel a facut-o… fara sa para ca face vreun efort, fara sa para ca o apasa ceva, a parut ceva… ceva la fel de natural!

Si asta te ucide, parca nu ai insemnat nimic pentru ea, parca voi ati fi facut parte dintr-un cotidian care se schimba precum imaginile care alearga pe geamul unui tren. Rememorezi clipele, vacantele, bucuriile traite impreuna. Toate astea par pentru tine mai importante decat tot ce-ai trait pana la ea. Si totusi… ea a plecat si le-a abandonat in bratele si-n mintea ta fara sa para ca ar fi pretuit ceva din toate astea. Si asta… treaba asta doare si ea. Vrei un sfat, o vorba buna, un pai de care sa te agati? N-am. Iti spun verde in fata ca vei suferi mai mult de-atat. Mult mai mult.

Te vei simti din ce in ce mai gol pe dinauntru. Vei seca pe dinauntru, te vei usca. In fiecare seara, atunci cand toti vor fi plecati din jurul tau, te vei infasura in voaluri de disperare, vei febril ceva – orice! – de care sa te agati, sa-ti dea un sens, o directie sau macar o clipa de liniste! Dar nu vei gasi altceva decat disperarea aia care se va lipi de tine ca un tricou udat de ploaie. Si-ti mai spun ceva… nu o vei uita niciodata. Iti vei aduce aminte vag cum arata prima fata cu care te-ai iubit trupeste, poate vei putea tine minte primul sarut… poate. Dar pe ea iti spun sigur ca n-o vei uita niciodata, ea va fi cea care te-a frant, care te-a adus in farame, cea care te-a insemnat pe viata.

Iti vei aduce aminte mirosul ei, iti vor suna in urechi gemetele placerii ei cu tine pe vecie, vei vedea putin din ea in toate viitoarele femei ale vietii tale, dar vei gasi doar farame, niciun intreg. Te va chinui pentru totdeauna, ea, cea pe care ai iubit-o ca un nebun si care te-a parasit pentru un altul. Stiu ca te intrebi cine sunt si de unde stiu toate lucrurile astea despre tine, despre voi. Eu sunt cel pe care l-a parasit pentru a fi cu tine.

Advertisements
This entry was posted in De pe net. Bookmark the permalink.

One Response to El Pictor

  1. Telly says:

    Tare de tot finalul … ! Desigur,voi (mai) reveni pe-aici .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s