Disperarea in dragoste

Multi si multe stau sa contabilizeze dovezile de afectiune, stau sa compare cat dau si ce dau si cat si ce primesc, sunt frustrati de propriile neputine, de indaratnicia partenerilor de a se conforma dorintelor lor irationale, alearga dupa himere, cauta “dragostea” pentru ca toata lumea vorbeste de chestia asta, ca e “hot” si vor si ei. Sclavi cu orgolii supradimensionate, asemeni oricarui poporean redus din cauza gradului scazut de instruire, din cauza gradului ridicat de ignoranta si din cauza lipsei de autodisciplina. Toti vor sa simta si atat. Si fiind acest popor obisnuit sa ii faca cineva, deoarece el e prea ocupat sa fie smecher si sa stea degeaba, multi asteapta ca partenerul sa faca ceva. Nedandu-si seama ca au de-a face cu fiinte la fel de reduse, ajung invariabil in situatii gen “tradati in dragoste” si se mira de ce. Iar cand apare un individ pentru care baza e logica rece, iar simtirea este binevenita, pentru ca este cu adevarat modalitatea de a te simti viu, dar care vine de la sine, nu este un scop al vietii, majoritatea celor care vor doar sa simta, aruncand logica la gunoi ca pe o palarie veche, se revolta, invocand principiul “asta sunt eu”. Acest tip de “eu” va suferi de 1000 de ori inainte de a evolua, poate chiar muri fara a evolua, deoarece se complace in mediocritatea sa, in lipsa de vointa, de cunostinte, de dorinta de a invata, in orgoliul nemarginit, cum ii sta bine oricarui prost, care trebuie sa fie si fudul ca altfel nu e prost destul. Suferinta este lumea celor ce nu cauta sa inteleaga ce se intampla pe langa ei sau cu persoana de langa ei, fiind prea ocupati cu ego-ul. Egoismul propriu intotdeauna va cauza o mare de suferinta. Incapacitatea de a trece peste propriile dorinte, de a comunica in asa fel incat partenerul sa inteleaga, de a nu astepta nimic in schimbul a ceea ce oferi, deoarece recompensa vine singura daca e cazul, pe scurt, incapacitatea de a iubi cu adevarat alta persoana in afara de propria persoana va conduce intotdeauna la relatii ratate, la dezamagiri, la pustiu interior, la frustrare si complexe. Rare zic ca sunt cazurile in care relatiile esueaza din alte motive. Asadar, multi sunt si multi vor mai fi disperati in dragoste, sau mai degraba disperati de lipsa dragostei fata de o persoana, alta decat propria persoana.

Advertisements
Posted in Cugetari | 2 Comments

El Pictor

De la cabral citire… Negrule, bine le mai scrii. 

In inima noptii te framanti, respiri agitat, iti potrivesti din nou perna si-ti infigi tampla in ea ca si cum ai incerca sa lovesti starea asta si s-o spargi, sa se duca departe. Ai vrea sa fi disperat, ai vrea sa urli, iti doresti din toata inima sa plangi, dar nu poti.

Singuratatea te strange de gat, iti usuca lacrimile inainte sa apuce sa-ti alunece pe obraz si sa-ti spele macar o parte din durere. Stomacul ti se strange la fiecare cateva secunde, ti-e cald si te sufoci, oftezi adanc sperand ca o data cu aerul expirat sa te lase si apasarea aia de pe piept. Stai cu ochii deschisi si privesti in gol, in golul din tine, care parca se mareste cu fiecare respiratie, cu fiecare clipire, cu fiecare secunda.

A plecat cu altul. Spus asa e simplu, sec, aproape chirurgical. Ai adauga zeci de invective, sute de pareri de rau, mii de acuze, milioane de regrete… dar cand o spui atat de sec, pana si atunci cand esti singur, simti ca nu mai e nimic de adaugat. N-ai gresit cu nimic, cel putin nu cu ceva atat de grav incat sa plece. Nu, e clar ca nu-i vina ta, ai invartit ideea asta in cap pana cand ai analizat ultimul gest, ultima vorba, ultimul gand. Nu e vina ta, degeaba incerci sa-i gasesti scuze.

Apoi iar iti vine in cap intrebarea aia proasta, Oare cu ce este el mai bun decat mine? Poate este, poate nu-i mai bun… insa ti-e sigur ca ea n-a gandit asa. Nu ar fi avut timp sa-l cunoasca atat de bine pentru a va pune in balanta, pentru a decide, oricat de rece ar fi gandit. Nu ai vrea sa crezi ca te-a parasit pe tine pentru el, vrei sa crezi ca te-a parasit pe tine. Si punct. Si asta crezi, si te intorci la a te intreba unde ai gresit. Dar stii ca n-ai gresit. Si mai stii ceva… e singura femeie care te-a facut atat de fericit. Parca te-a luat in maini ca pe o plastilina si te-a transformat din omul agitat si fara directie in… barbatul fericit ce-ai tot fost in ultimele luni. Daca ar trebui sa scrii aici, acum, cum a facut ea posibila metamorfoza asta nu ai putea.

Gesturile, vorbele, faptele ei pareau toate normale si uzuale, nimic extraordinar. Si totusi, suma gesturilor ei a insemnat pentru tine magie. Si cel mai uimitor a fost pentru tine ca nu parea sa faca nici un efort in a te schimba atat de mult, tot ce facea parea natural si fara de efort. Si totusi, tu stiai ca esti o plastilina tare, aproape un bloc de egoism si cinism… dar ea a reusit sa darame totul prin niste mangaieri si vorbe parca fara insemnatate. Dar si cand a plecat l-a fel a facut-o… fara sa para ca face vreun efort, fara sa para ca o apasa ceva, a parut ceva… ceva la fel de natural!

Si asta te ucide, parca nu ai insemnat nimic pentru ea, parca voi ati fi facut parte dintr-un cotidian care se schimba precum imaginile care alearga pe geamul unui tren. Rememorezi clipele, vacantele, bucuriile traite impreuna. Toate astea par pentru tine mai importante decat tot ce-ai trait pana la ea. Si totusi… ea a plecat si le-a abandonat in bratele si-n mintea ta fara sa para ca ar fi pretuit ceva din toate astea. Si asta… treaba asta doare si ea. Vrei un sfat, o vorba buna, un pai de care sa te agati? N-am. Iti spun verde in fata ca vei suferi mai mult de-atat. Mult mai mult.

Te vei simti din ce in ce mai gol pe dinauntru. Vei seca pe dinauntru, te vei usca. In fiecare seara, atunci cand toti vor fi plecati din jurul tau, te vei infasura in voaluri de disperare, vei febril ceva – orice! – de care sa te agati, sa-ti dea un sens, o directie sau macar o clipa de liniste! Dar nu vei gasi altceva decat disperarea aia care se va lipi de tine ca un tricou udat de ploaie. Si-ti mai spun ceva… nu o vei uita niciodata. Iti vei aduce aminte vag cum arata prima fata cu care te-ai iubit trupeste, poate vei putea tine minte primul sarut… poate. Dar pe ea iti spun sigur ca n-o vei uita niciodata, ea va fi cea care te-a frant, care te-a adus in farame, cea care te-a insemnat pe viata.

Iti vei aduce aminte mirosul ei, iti vor suna in urechi gemetele placerii ei cu tine pe vecie, vei vedea putin din ea in toate viitoarele femei ale vietii tale, dar vei gasi doar farame, niciun intreg. Te va chinui pentru totdeauna, ea, cea pe care ai iubit-o ca un nebun si care te-a parasit pentru un altul. Stiu ca te intrebi cine sunt si de unde stiu toate lucrurile astea despre tine, despre voi. Eu sunt cel pe care l-a parasit pentru a fi cu tine.

Posted in De pe net | 1 Comment

Despre nehotarare

Oamenii au vise. Se uita ca de mici au un barbat si o femeie langa ei (mama si tata) si cresc mari si normal, ca fac ce au invatat – adica daca sunt femei cauta barbati sa stea cu ei sa faca pui, daca sunt barbati cauta femei sa stea cu ele sa faca pui.

Dar acum vine marea dilema. EA e aleasa, EL e alesul ?

Gogule/Goago, stand si punandu-ti intrebari din astea, dar nefacand nimic, ghici ce vei afla ? Fix nimic. Vei afla cum este sa schimbi barbatii/femeile ca pe sosete, apoi sa te impotmolesti in prima fitza a respectivului potential ZA ONE si sa iti pui 30.000 de intrebari, eventual sa va despartiti cate un pic, asa, de control, apoi sa va impacati, ca… cine stie, poate e ZA ONE.

Si vine tac-tu al batran si iti zice asa: ZA ONE NU EXISTA !!!  Ti-l faci/ti-o faci singur/a !

Cum – simplu: compromise, my friend, compromise !

Clar ca daca doar tu faci compromisuri relatia e nesanatoasa si tre s-o lasi moarta, dar si mai clar ca daca doar ti se pare ca singurul care face compromisuri esti tu, atunci esti si egoist, si orb, si prost, deci e cinstit si corect sa n-ai parte de za oane, ci doar de za multi/multe nehotarate la fel ca si tine, ca la urma urmei, atragi ceea ce esti.

Crezi in basme ? Termina-te, basmul ti-l faci, povestea o construiesti, te mai ajuta si providenta, dar, daca pui totul in carca providentei, o sa faci 50 de ani si o sa-ti plangi in pumni, tu si cele 30 de pisici pe care le vei adopta de singuratate.

In ziua de azi oamenii pe la noi prin tara au devenit asa de individualisti, de egoisti, de nedispusi la intelegere, la compatibilizare… Vezi ? Poate d-aia citesti tu acum ce am scris eu, ca ai fost nehotarat si ti-ai luat teapa de rigoare. Poate candva si eu am fost si prin urmare, am invatat din trecut si traiesc prezentul, fara a mai fi nehotarat.

Mah, vreau sa fac ceva ? DA ! Pai atunci pun mana si fac, nu astept sa imi pice din cer. Nu astept sa traga cineva de mine. Trag eu de mine.

Acu sa nu crezi ca fac apel la inflacarare adolescentina sau ca sugerez sa fortezi pe cineva sa devina za one-ul tau. Fac insa apel la ratiune si pragmatism, alaturi de sentimente. Amandoua trebuie, amandoua !

Daca baza unei relatii sta numai in emotii, atunci uita-te la tigani, ca ei asa sunt, emotionali – uita-te ce relatii de rahat si pline de scandal si de ‘jde copii au.

Daca baza e numai rationala… apoi ce rost mai are. E ca si cum ti-ai cumpara o masina sau cum te-ai angaja undeva. Deci it’s a no-no.

Insa sentimentele si ratiunea stii ce iti vor oferi, daca le impletesti ?

O viata, Gogule, o familie, un sot/sotie, un copil/mai multi…  Nu providenta ti le va oferi, nu doar sentimentele sau doar ratiunea, ci ele doua la un loc – focul(sentimentele) si gheata(ratiunea).

The power is yours ! Hasta la vista ’till next time.

Posted in Cugetari | 3 Comments

Cand iubirea nu e de-ajuns

continuam seria “povestea ta” cu o noua problema:

pentru prima oara in viata nu stiu ce am de facut.

Te-am iubit Cori, te-am iubit enorm si inca te iubesc, de fiecare data veneam la tine si ma respingeai, imi spuneai ca vrei altceva, 11 luni, atat ti-au trebuit sa-ti faci viata varza, 11 luni, atat am fost despartiti. Am fost 4 ani jumate impreuna, n-am simtit cu nimeni ce-am simtit cu tine, eram copii amandoi, n-am inteles ce am avut.

Ne-am despartit, am gresit eu, nu am realizat decat tarziu, si m-am intors, dar usa era inchisa. Ai inceput viata de noapte, am aflat, ti-am spus ca nu e bine, dar n-aveai urechi sa auzi, nu m-ai bagat in seama. Te cautam cu disperare, te vroiam inapoi, te-am intrebat daca ai pe altcineva, mi-ai spus ca nu… mi-ai spus ca s-a terminat ca vrei pe altcineva, ca nu mai vrei sa incerci cu mine, sa avem ceva impreuna. Apoi in februarie mi-ai spus, mi-ai spus ca te-ai culcat cu altcineva ca ai avut o relatie, care a iesit urat, am aflat mai tarziu detaliile: 27 de ani, casatorit cu doi copii… mi-ai spus ca nu stiai, credeai ca nu mai are nimic cu familia ca urmeaza sa divorteze, nu vroiai nimic de la el, doar o experienta.

Am plecat prin tara, am plecat din galati, pentru ca nu mai puteam, m-am decis sa-mi reiau viata, sa te uit, am inceput o noua relatie, ai aflat si m-ai sunat, mi-ai zis ca vrei sa ne impacam, ca vrei sa mai incercam odata, am renuntat la ce aveam ca sa vin la tine, nu mi-a pasat de relatia care incepuse, am venit, mi-ai spus ca vrei doar sa incercam, sa vedem daca merge, si mi-ai spus ca te-ai schimbat si sa accept lucrul acesta, ca vrei sa te inteleg atunci cand vrei sa iesi in club, ca iesi fara mine, stiai ca eu nu sunt genul omului care merge in club, in 4 ani jumate n-am fost niciodata, nici cu tine, nici fara tine, te-am luat in brate, erai rece, erai ca de gheata, vroiam sa facem lucrurile impreuna, vroiai sa ai libertate, am plecat si am zis ca niciodata nu ma mai uit inapoi, am reusit sa ma reintorc la fata dinainte, a fost greu, dar ea nu era nici pe departe ce vroiam.

De ziua ta ti-am scris un sms scurt: “La multi ani! Iti doresc sa fii fericita!”, chiar imi doream acest lucru, am primit inapoi un alt sms, semnat de mama ta: “Corina e in Grecia la munca, nr. de telefon la care o poti contacta este…” am sunat instantaneu, n-ai raspuns, pana la urma te-am gasit, am vorbit cu tine, imi spuneai ca e greu. Intre timp relatia inceputa s-a terminat, nu o regret, a fost ce a fost si s-a terminat. Am inceput sa vorbim, imi spuneai de fiecare data ca ai ramas fara bani, ca nu te plateste si ca muncesti 12-14 ore de noapte intr-un fast-food, te iubeam Cori, inca te iubesc, am inceput sa te sun in fiecare zi, am hotarat sa te aduc in Romania, ti-am platit biletul de avion, te doream inapoi, sa te strang in brate. Ai venit, am fost impreuna la mare, a fost superb, ne regasisem, eram noi, ne-am intors marti noapte in Galati, eram fericit, am fost la munca si eram fericit, zambeam, eram impreuna.

Miercuri seara am aflat vestea: insarcinata!. Am fost distrusi, amandoi, ti-am spus ca nu te las pentru ca te iubesc, trecem impreuna prin asta. Am fost la medic, 21 de saptamani, inceputul lui aprilie, la 1 luna jumate dupa ce mi-ai spus ca ai terminat-o cu EL, daca a fost asa de rau precum spuneai, de ce te-ai mai dus o data? Pentru acea data nu te pot ierta Cori, ti le-am iertat pe toate, dar aceea data, cand stiai ca nu e nimic cu el, cand stiai ca e casatorit si nu s-a terminat, cand stiai ca ai suferit din cauza lui, aceea data nu ti-o pot ierta Cori.

Urmeaza o perioada foarte grea pentru tine Cori, am vrut sa fiu alaturi de tine, dar nu pot, nu pot sa port o cruce care nu e a mea. Am vrut sa trecem impreuna prin asta, dar daca nu pot ierta aceea data? Te voi ajuta cum pot, sa-ti fie cat mai bine pe perioada sarcinii, nu sunt bogat, n-am multi bani, iti voi da tot ce am, asa cum ti-am promis, dar nu pot sa fiu tata al unui copil care nu e al meu chiar daca te iubesc, chiar daca mi se rupe inima in doua cand ma gandesc la tine si la ce va fi dupa, pur si simplu, nu pot. Plang ca un copil mic, plang pentru ca nu pot, pentru ca sunt egoist si pentru ca nu pot sa te iert, pe tine care te iubesc atata, ai gresit Cori, si ai gresit tare, nu e vina mea, am facut tot ce se putea face ca sa ne impacam, am facut totul ca sa fie bine, dar tu ai venit cand deja nu mai poate fi bine.

Oare fac bine?

Posted in Povestea ta | 3 Comments

Sacrificiul

Eram la un moment dat intr-un tren, venind de la Bucuresti spre casa. Am intalnit un om caruia nu-i mai retin numele, fost programator, actual broker de asigurari.

Ne-am povestit una-alta, eu fiind mult mai tanar decat sunt acum si proaspat despartit de prima mare iubire. Mi-a spus un lucru foarte important, pe care l-am apreciat din acel moment: Nu te sacrifica niciodata. Oamenii nu au nevoie de un om sacrificat langa ei, un om sacrificat nu mai are ce da, pentru ca a dat tot, inclusiv pe sine.

Nu va sacrificati de dragul relatiei, la un moment dat veti vedea ca nu mai aveti ce oferi, ati epuizat tot ce puteati da, iar persoana de langa, dupa ce a luat tot ce a putut lua din relatie, dupa ce a luat toata energia pe care i-ati oferit-o de buna voie, va pleca mai departe, catre un partener, lasandu-va pe voi secatuiti si intrebandu-va “de ce?”. Daca te-ai sacrificat… n-ai fost partener, ai fost calul care a tras, ai fost catarul de povara, cel care a muncit nu sa-i fie bine lui, ci sa-i fie bine persoanei de langa, sclavul care si-a servit stapanul.

Fiti stapani pe sentimentele voastre, fiti stapanul vostru, fiti parteneri in relatiile pe care le aveti!

Posted in Cugetari | 3 Comments

Totul este in capul tau…

Multe povesti incep cu mari sperante, vise, idealuri, principii… Mai devreme sau mai tarziu insa trebuie sa tragi linie. Doare linia asta… Te abrutizeaza. Te face sa gandesti clar. Te face sa renunti la ceva ce… ORICUM NU ERA AL TAU.

De multe ori te intrebi: de ce se poarta asa ? noi am vorbit ceva si totusi uite ca face altceva… imi da explicatii de gradinita si eu cica trebuie sa le cred…

Si speri mai departe, tu ai visurile TALE, idealurile TALE cu acea persoana, povestea TA.

Dupa o vreme, incetezi sa mai speri. Sufletul tau, lovit din nou si din nou si din nou, incepe sa te oblige sa vezi realitatea, deoarece el nu mai suporta. Si atunci apare lupta cu tine insuti.

Ce ai vrut tu ? Relatie, intelegere, iubire… Ai vrut macar cum ai vazut tu intre parintii tai (unde este cazul) sau intre alti apropiati ai tai… Ai vrut normalitate. Ai vrut o viata cu o persoana ? Nu-i asa ? Si, evident, ti-ai facut niste planuri, evident ai inchis si ochii la multe, ca deh, las’ ca o sa se dea pe brazda. Si pe masura ce timpul trecea, incepeai sa te simti ca o carpa cu care celalalt isi sterge pantofii si apoi o arunca inapoi in lada cuierului. Si tot sperai la “dragostea” TA.

Tine minte ce iti spun acum, toata viata sa tii minte asta !

PLANURILE ERAU ALE TALE, VISURILE ERAU ALE TALE, IDEALURILE ERAU ALE TALE, PRINCIPIILE SI VALORILE ERAU ALE TALE.

Altfel spus, persoana cealalta avea alta agenda, pe care tu nu voiai sa o vezi, sperand prosteste, irational, in realizarea a ceva ce exista NUMAI IN CAPUL TAU.

Ca sa concluzionez: Accepta atunci cand nu te potrivesti cu cineva si renunta. Accepta realitatea. Nu te baga in ceva in care vei suferi sperand la schimbarea la fata a celuilalt. Oamenii nu prea se schimba.

Doare ingrozitor, nu dormi noaptea, se tripleaza pachetele de tigari fumate, creste numarul litrilor de cola, de vin, de benzina prapadita fara rost… Creste si se inmulteste orice te distrage de la durere – creierul, ca aparare incepe sa distruga voluntar corpul, ca tu, cel suferind, iti vei arde durerea si te vei concentra asupra durerilor tale fizice… Mai degraba decat cele emotionale – corpul recurge la sisteme primitive de vindecare.

Doare, dar accepta realitatea. Apoi ai rabdare, vindeca-te si…. altadata nu mai sari cu capul inainte. Lasa lucrurile sa se intample natural.

Planeta spune ca americanii sunt prosti, dar intelepciunea lor populara spune, printre altele: Atunci cand un lucru pare prea frumos ca sa fie adevarat, apoi… nu este adevarat.

Posted in Cugetari | 2 Comments

Ludmila – Follow up

Avem povestea aici.

A durat mult timp pana sa-ti raspund, pentru ca, sincer nu am stiut cum sa abordez acest subiect. Omul trece printr-o schimbare continua, dinainte de a se naste si dupa moarte. Ne schimbam, atat mental cat si fizic. Fericirea exista, dar poate exista doar pentru perioade scurte de timp. Unii primesc mai multa fericire, altii abia daca pot spune ca au cunsocut-o.

Fiecare om trebuie sa-si traiasca viata prin prisma dorintelor si sentimentelor pe care le are. Nu iti pot spune ce trebuie sa faci, doar tu stii.

Gandeste-te putin si raspunde-ti tie la cateva intrebari.

O iubesti pentru ca esti atras fizic de ea, pentru ca este mai tanara? Vrei sa dovedesti cuiva, lumii, ca esti capabil? Esti speriat de singuratate? De ce ai probleme financiare, iti doresti pentru tine mai mult decat poti avea? Daca ai avea un venit mare(nu munti de bani, o suma decenta, orice inseamna acest decent pentru tine) ea s-ar intoarce? Esti convins ca nu poate sa gaseasca pe cineva mai potrivit decat tine? Ce e mai important, fericirea ta sau fericirea ei?

Nefericirea face parte din viata, ea apare din cauza faptului ca am pierdut ceva ce credeam ca nu putem pierde. Daca am accepta ca putem pierde, ca sunt lucruri pe care nu meritam sa le avem, poate am fi mai fericiti. Totul este in mintea noastra, dragostea, fericirea, valorile sociale, valorile morale, banii, totul este o transpunere in realitate a ceea ce gandim si ne dorim. Incearca sa cauti in ceea ce scriu, sa vezi ce ti se potriveste tie, pentru ca e viata ta, ai control total asupra vietii tale.

Posted in Povestea ta | 1 Comment